O voi ch’avete li ‘ntelletti
sani,
mirate la dottrina che s’asconde
sotto ‘l velame de li versi
strani.
O voaltris ch’o tignîs
sintiments sans,
valutait la dotrine che si plate
sot il velam dai viers no masse
plans.
Cun
chestis peraulis (If
IX 61-63), Dante al mostre in maniere esplicite che inte sô opare al
è un sens dotrinâl scuindût sot un sens esteriôr e aparent che
al è dome un vêl, e chest sens scuindût al à di jessi tirât fûr
di cui che al è bon di jentrâi dentri cu la juste disposizion di
spirit. Tal secont libri dal Convivio(Clape, Simposi)
Dante al trate in maniere plui precise dai cuatri sens che a son
presints in dutis lis scrituris, e no dome ta chês sacris (Conv
II, 1):
[…]“O vuei precisâ che la mê esposizion e je par necessitât leterâl
e alegoriche. E par sclarî chest, si à di fâ cont che lis
scrituris a van intindudis midiant cuatri sens. Un al è il sens
leterâl, e chest al è chel che nol va oltri il significat des
peraulis secont lis imagjins che a esprimin, tant che tes flabis
contadis dai poetis.